Sofia a fost o tânără nobilă creștină
care a trăit la începutul secolului al II-lea d.Hr. în faimoasa capitală de
atunci a Imperiului Roman, Roma.
Și-a
pierdut soțul devreme și acum locuia singură, împreună cu cele trei fetițe
frumoase ale sale, Pisti care avea 12 ani, Elpida care avea 11 ani și Agapi care avea doar 9 ani.
Sofia Îl iubea foarte mult pe Hristos. El era Împăratul inimii ei. Când se ruga, îi plăcea
să se ascundă în brațele Lui divine și să vorbească cu El, așa cum un copil mic
vorbește cu tatăl său.
Alteori, se gândea la El ca la pruncul din Betleem și îl lua în brațele ei de mamă,ca sa-l umple de multe mângâieri si sărutări și pentru a-i spune de nenumărate ori «te iubesc».
Cele
trei fiice ale ei, văzând că mama lor îl iubește atât de mult pe Hristos făceau
și ele la fel. Au început sa-L simtă și sa-L iubească ca pe frățiorul lor și
Dumnezeu.
În
această perioadă, Biserica lui Hristos trecea prin momente grele. O aprigă
persecuție a izbucnit împotriva creștinilor și mulți creștini au fost
martirizați pentru credința și dragostea lor față de Hristos.
Când guvernatorul păgân al orașului, Antioh, a aflat că Sofia și fiicele ei sunt creștine, s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să fie arestate și aduse înaintea lui.
-Este adevărat, Sofia, că tu și
fiicele tale sunteți creștine?
-Da,
răspunse
Sofia. Cu toate credem că Iisus Hristos este singurul și
adevăratul nostru Dumnezeu și Mântuitor și că idolii sunt demoni vicleni.
-Voi
știți că dacă nu vă lepădați de Hristos, vă pot chinui îngrozitor și chiar vă pot ucide? Sper, Sofia, să-ți fie milă de
frumoasele tale fiice și să nu le lași să moară înainte de a se bucura de viața
lor. Vă dau un termen de trei zile să vă răzgândiți. Până atunci veți sta în casa nobilei Paladia să vă gândiți la asta.
Paladia a încercat de multe ori să
o convingă pe Sofia și pe fiicele ei să se lepede de Hristos, dar nu a reușit.
Deci, după ce au trecut cele trei zile, au venit din nou în fața instanței
pentru a fi judecate. Antioh le-a înspăimântat și le-a zis :
-Dacă
nu vă lepădați de Hristos, fețele voastre vor fi pline de răni și trupurile
voastre desfigurate. Deci vă lepădați de Hristos?
-Îl iubim pe Hristos și nu ne lepădăm de El, au spus toate intr-un glas. Preferăm să murim decât
să ne lepădăm de Domnul nostru.
Atunci
acela s-a mâniat foarte tare și a poruncit să
le chinuiască mai întâi pe cele trei fetițe , ca mama să se teamă și să
se lepede de Hristos.
Dar
toate cele trei fete au rămas credincioase și statornice în dragostea lui
Hristos.
În
zadar le-au bătut fără milă cu bastoane și
au sfâșiat trupurile lor firave cu cuțite ascuțite!
Acestea
netulburate priveau în sus spre cer și zâmbeau.
Îl
vedeau pe Iisus că le zâmbește și că își
întinde mâinile divine pentru a le ascunde în îmbrățișarea Sa dumnezeiască. Niciuna nu mai
simțea nici o durere, ci doar bucurie și fericire.
În
zadar le striga Antioh să se lepede de Hristos pentru a fi salvate. Ele cu o singură gură și într-un glas
strigau tare, ca să audă toți:
-Noi
pe Domnul nostru Iisus
Hristos îl adorăm. El este Dumnezeul și Împăratul inimilor noastre. Noi nu ne lepădăm de El!
Și
ce chinuri nu le-au făcut, doar ca să se lepede de Iisus!
Le-au întins pe un grătar mare, cu un foc puternic dedesubt și apoi le-au pus într-un cuptor pentru a arde.
Dar
focul nu le-a putut face rău, pentru că îngerii au transformat focul în rouă.
Una
pe alta se încurajau și toate intr-un
glas strigau tare: «Iisuse al meu, te iubesc»!
Păgânii
care au văzut credința fetelor și minunile, au abandonat idolii și au devenit
Creștini.
Acest
lucru l-a înfuriat foarte tare pe nelegiuitul Antioh, care a poruncit ca sora
lor mai mare, Pisti, să fie imediat
decapitată.
Când
Pisti a auzit, ochii ei s-au umplut de lacrimi de bucurie, pentru că în curând
avea să fie în brațele iubitului ei Iisus în Rai.
Ea a ridicat privirea spre cer și a spus cu
bucurie: «Văd Raiul plin de îngeri și pe Hristos
invitându-mă în împărăția Sa cerească! O, dulcele meu Iisus, cât te iubesc!»
Apoi
și-a plecat capul pentru a accepta moartea prin sabia călăului.
După
moartea micuței
Pisti,
Antioh a întrebat-o pe Elpida:
-Deci,
te lepezi de Hristos sau vrei să te omor și pe tine?
-Și eu ÎL iubesc pe Iisus si nu mă
voi lepăda de El niciodata, a strigat ea cu voce tare.
Antioh s-a înfuriat și a poruncit să continue chinurile. Dar nici un chin nu i-a putut face rău, pentru că îngerii o protejau și Iisus o ținea de mână.
La un moment dat, când o atârnau de
păr intr-un copac și îi sfâșiau trupul cu gheare de fier, din răni a început să
iasă mult mir, astfel încât toată zona s-a umplut de bună mireasmă.
Mulți
păgâni s-au minunat și au crezut în Hristos. Acest
lucru, desigur, l-a înfuriat și mai mult pe Antioh și a poruncit ca și Elpida
să fie decapitată imediat.
După
moartea Elpidei, Antioh a întrebat-o pe Sofia:
-Ce
spui acum, mamă nesăbuită, vrei să-ți vezi și a treia fiică murind?
Dar
înainte ca Sofia să poată răspunde, micuța Agapi i-a spus cu curaj:
-Și
eu sunt creștină și nu mi-e frică de chinurile tale!
Agapi
a îndurat cu o răbdare uimitoare, ca și surorile ei, toate chinurile la care a
fost supusă.
Ea
îl vedea pe iubitul ei Iisus în cer și îi zicea mereu rugăciunea ei preferată:
«Dulcele meu Iisus, cred în Tine, Te ador și Te iubesc din toată inima mea».
Iisus
o ținea de mână cu dragoste pe micuța lui prințesă și îi zâmbea. Agapi a fost
cea mai fericită fată din lume!
Antioh,
când a văzut că nici un chin nu mai poate să-i facă rău micuței Agapi, nici
măcar când i-au fost introduse cuie ascuțite în inimă, a poruncit să fie și
aceasta decapitată imediat!
Sofia,
când și-a văzut și pe cea mai mică fiică
căzând sub sabia călăului, a strigat cu voce tare:
-Acum,
păgâne crud și nemilos, omoară-mă și pe mine, ca să fiu cât mai curând cu
fetele mele în rai.
Antioh, însă,
furios, pentru că fusese rușinat de trei fetițe, i-a spus:
-Du-te acasă, nesăbuito. Nu te omor. Te voi lăsa să trăiești, pentru
a-ți face viața mai chinuită fără copiii
tăi.
Sofia
a uns cu mir trupurile neînsuflețite ale copiilor ei și apoi le-a îngropat.
Trei zile a stat deasupra
mormântului lor. A treia zi au auzit-o zicând: «O, comorile inimii mele, dulcile mele copile, vin lângă voi» și și-a dat
duhul!
Sufletul
ei a zburat spre Rai, în brațele iubitului ei Iisus.
În
fiecare an, pe 17 septembrie, Sfânta noastră Biserică cinstește și serbează pe această mamă
minunată, Sofia și cele trei fiice ale sale, Pisti,
Elpida și Agapi.
Ce minunat ar fi dacă ne-am asemăna lor și L-am iubi și noi pe Hristos ca și acestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu